-Unde mergem?
Radea. Tare. Se obisnuise sa fie mereu plecata.
-Nu plecam nicaieri, dar daca tu vrei…
-Atunci?
-Ai sa vezi. Esti frumoasa, stii asta deja, nu?
-Nu inteleg.
-Vei intelege.
Ardea de nerabdare sa vada ce surpriza mai avea de data asta. Dupa multe ore de asteptare la 16.00 se auzi un ciocanit in usa. Se astepta sa fie el. Era doar un curier.
-Semnati va rog.
Isi lua cutia si era curioasa de ce va gasi inauntru. Era prea mare ca sa contina o sticla de vin. Deschise panglica, iar inauntru gasi o masca si o rochie. Aurie, lunga, cu spatele gol si un slit adanc pe un picior. Biletul era vag.
“Ora 20.00, masina neagra din fata scarii.”
Mereu sec, mereu concis, mereu surprinzator. Asa ca nu avea ce sa faca. Isi aranja parul, se machia si se privea atent in oglinda. Riduri fine in jurul ochilor aminteau de fericirea ce-o traise in ultimii ani. La 20.00 se urca intr-o limuzina si pleca spre necunoscut.
Oprirea era in fata teatrului. Usi inchise. Nu intelegea daca e doar o gluma de prost gust sau altceva, cand isi facu aparitia o femeie la 30 de ani, zambitoare ca un crin ce o pofti inauntru. O conduse intr-o loja unde o astepta el.
In seara asta se joaca doar pentru tine. Isi dorise mereu sa vada “Dragostea dureaza trei ani”, dar niciodata nu reusise sa ajunga la reprezentatii. Sala era goala. Erau doar ei, o sticla de vin si o piesa jucata in intunericul unei sali discrete.
-Ce bem?
–Colocviu la Moscova, in inima Bucurestiului.
-Imi place ideea.
-Si mie imi placi.
Scoase stricla din frapiera, o deschise si turna doua pahare. Un vin alb, cu note florale tipice unei Grase de Cotnari. O aroma inconfundabila ca si femeia de langa el. Era atenta la piesa. Mereu ii placea sa o priveasca atunci cand era concentrate la ceva. O carte, o piesa de teatru, o opera de arta, un pahar de vin, la el…
-Nu am cuvinte. Inseamna foarte mult pentru mine asta.
-Si tu insemni foarte mult pentru mine. La noi dragostea nu a durat doar trei ani.
-Poftim?
-Suntem asa de sapte…
-Imi place vinul asta. E mai aromat ca celelalte… Si ma bucur ca e rece.
-E momentul sa trecem la alt nivel.
-Plecam la Moscova?
-Vrei sa imi apartii in totalitate? Si sa ne petrecem restul diminetilor impreuna?
Dupa sapte ani el facea pasul. Piesa spunea clar ca dragostea dureaza doar trei si totusi ei petrecusera de doua ori mai mult timp impreuna. Isi dorise atat de mult asta incat acum nu mai era sigura. Clar. Il iubea. Aveau atatea in comun, trecusera printr-atat de multe impreuna incat nu si-ar fi imaginat viata fara el.
-Ma auzi Eva?
-Da Tudor. Raspunsul e da.
Martorii povestii lor erau sticlele de Colocvii ce pareau ca nu se mai termina: Colocviu la Moscova, Colocviu la Praga, Colocviu la Atena, Viena, Paris. Fiecare moment important al lor fusese stropit cu un vin de calitate si intrase in amintire. Povestile frumoase nu au un happy end pentru ca ele nu se termina niciodata.
Povestea Evei si a lui Tudor nu se termina aici cum nici gama de COLOCVII nu are un final. Viata e plina de momente frumoase pe care noi, cei de la Casa de Vinuri Cotnari, ne dorim sa le traim impreuna.
