Saptamana trecuta am acceptat provocarea de a merge la un eveniment ce combina o degustare de vinuri cu un speed date. Un eveniment amuzant ce m-a facut sa apreciez mai mult vinul decat oamenii din fata mea.

Mesele asezate una langa alta, femeile ocupandu-si locul de parca eram pauni de expozitie, iar barbatii asteptand pe margine in speranta ca vor prinde sufletul pereche sau macar o noapte alba langa o bucatica buna.

Cu fiecare tip aveam timp 10 minute sa ne cunoastem si sa degustam un pahar de vin ales de el. N-am inteles de ce ei trebuiau sa aleaga vinul sau cel putin n-am inteles asta dupa ce am scuipat in prea multe pahare.

Am sa va relatez cateva din cele mai amuzante experiente pentru ca n-ar avea rost sa va plictisesc si pe voi cum m-am plictisit eu.

Candidatul nr 1.

Pahar de vin rose, de o calitate indoielnica, prea sec si prea cald pentru vremea de-afara.

Barbatul? Undeva trecut bine de 30 de ani, cu burta revarsandu-se si inceput de chelie. Caracter indoielnic si un zambet tamp asezonat cu 2 fire de mac ce rasareau printre dinti. Aproape ca mi s-a intors stomacul. Nu stiam daca era de vina vinul sau el.

N-am avut parte de nici o intrebare pentru ca dupa simplul buna a vorbit singur timp de 10 minute despre fotbal, campionatul din 1900 toamna, cariera lui de fotbalist din tinerete care a luat final dupa ce a avut probleme la un genunchi si alte aberatii.

Surprinzator cum toti barbatii vorbesc si deapana amintiri din copilarie, dar uita sa mai verifice oglinda.

Candidatul nr 4.

Pahar de vin rosu, total nepotrivit pentru cele 40 de grade ce-si faceau loc si-n interiorul locatiei.

Barbatul? Cam 35 de ani, inalt, atletic, cu o minte plata si idei preconcepute.  Mi-a povestit de nenorocul lui de a-si intalni sufletul pereche, despre materialismul femeilor in general, de parca toate eram niste perisoare la fiert intr-o ciorba proasta. L-am intrebat direct daca are bani. A zis ca nu. Si l-am intrebat cum poate afirma intr-o astfel de postura ca toate femeile sunt materialiste.

I-am zis pas si am asteptat cu zambetul pe buze urmatorul candidat.

Candidatul nr 7.

Pahar de vin alb, undeva intre dulce si demidulce, n-am reusit sa-mi dau seama pentru ca era prea cald si nici macar nu l-am putut bea.

Barbatul? Pasionat de masini, obsedat de job, tinuta atletica, frumos din cale-afara si de-asemenea – prost – tot din cale-afara. M-a intrebat cu ce ma ocup si mi-a spus foarte direct ca locul femeii e acasa, sa aiba grija de barbat, sa fie aranjata pentru el si sa se ocupe cu treburile casei. M-a cam scos din sarite, dar i-am explicat ca perioada sclavagismului se terminase acum cateva secole si ca ratase momentul nasterii. Ulterior, zambind, i-am spus ca e inalt si ca as avea nevoie de cineva ca el sa-mi stearga geamurile ca niciodata nu am timp de asta.

S-a ridicat singur si a plecat mai departe. Eu? Radeam in hohote.

Candidatul nr 8.

Pahar de vin alb, sec, tare, rece. Fix ce-aveam nevoie. Intepenisem pe scaun si muream de sete, iar colac peste pupaza ma si umplusem de nervi.

Barbatul? Cam la 40 de ani, elegant, mirosea bine si culmea avea si neuronii pe butonul on. Am avut parte de cele mai bune 10 minute din tot acel speed date. L-am intrebat ce beau. Mi-a spus la fel de sec ca vinul din pahar:

–Iris, feteasca alba. Bun nu?

-Exceptional. Singurul vin bun pe ziua de azi.

-Ca omul din fata ta.

Mi se parea o replica ieftina, dar se potrivea tare bine in acel moment. In fond era singurul normal, fara un stol de pasari la etaj si chiar alesese un vin bun. In toate minutele pe care le-am petrecut impreuna nu stiu ce mi-a lasat un gust mai bun: omul din fata mea sau vinul din pahar. Simteam notele florale cum ma calmeaza usor, parfumul lui subtil cand isi misca capul intr-o parte si-mi zambea. Alesese un vin tare ca si personalitatea lui. Imi placea asta. Era un om hotarat si stia sa ia ce-si dorea de la cei din jurul lui. Fara sa ceara, fara sa impuna ci pur si simplu spunand pe un ton calm ce-si doreste.

-Pot sa gust si eu?

-Desigur, doar tu l-ai ales, nu?

-Chiar aveam nevoie!

Din pacate cele 10 minute trecusera si chiar daca nu stiam daca o sa ma sune din moment ce doar fetele puteau lasa numarul de telefon, m-am ales cu un vin bun si o conversatie cel putin interesanta. Despre celelalte exemplare nu am simtit dorinta sa povestesc si nici nu prea as avea ce.