Vin la răsărit
Nu am fost niciodată un admirator al vinurilor. Mereu am preferat o tărie seacă indiferent de vremea de-afară, compania de langă sau locația aleasă. Țin să menționez că nici măcar să aleg vinurile în concordanță cu mâncarea nu mă pricepeam, dar totul se învață cu motivația necesară în spate.
Eu n-am avut-o până când n-am întalnit-o pe ea. De câte ori ieșeam împreună eu beam ce-mi plăcea și ea se orienta spre vin. M-a zăpăcit în 3 ieșiri cât n-au reușit alte femei în ani de zile. Mă fascina cât de pasionată era să aleagă vinul potrivit mâncării pe care o servea. Avea și vinul potrivit unei nopți albe, și vinul perfect pentru o dimineață-n doi. Am băut vin în câteva zile cât n-am băut în câțiva ani, dar a meritat.
Apreciez oamenii care mă fac sa îmi doresc să fiu mai bun. Ea a fost una dintre femeile care mi-au marcat viața. Acum în miezul dimineții beau un pahar de vin alb sec și o privesc în timp ce scriu aceste rânduri. Nicicând nu am sperat să gasesc o femeie care să-mi întoarcă lumea cu susul în jos așa cum a facut ea, nicicând nu credeam că voi ajunge să beau vin la 4 dimineața cu o femeie care doarme liniștită în patul meu și se simte acasă. Nicicând nu am sperat să găsesc acasă femeia care să mă facă să simt că mi-am găsit locul. Dar toate se întamplă cu un scop.
Privesc în urmă și-mi aduc aminte primele noastre ieșiri. Mereu îmi dădea sa gust din paharul ei și-mi spunea orice ocazie e bună să bei un pahar de vin, și uneori e bine să nu ai nici o ocazie pentru a bea un pahar. Îi placea Don Quijote și Miguel de Cervantes. Ce-i drept arata ca o prințesă întinsă în pat îmbrăcată în camașa mea și cu suvitele rasfirate pe pernă. Sunt un barbat norocos că mi-am găsit casa în brațele ei.
Abia aștept s-o duc maine la o degustare de vinuri. Cu siguranță o sa adore un pahar de vin rece băut în razele soarelui de iunie. Știu că-i place demisecul. Mereu a fost preferatul ei. Alb, rose, dar clar demisec. Niciodată nu i-au placut vinurile dulci. Cred și eu. La un așa caracter era clar că nu are cum să-i placa decât un vin la fel de puternic și intens ca și ea.
Ies în balcon, îmi beau paharul de vin și-mi dau seama că nu am mai baut tărie de când am cunoscut-o pe ea. Simt parfumul intens cum îmi inundă simțurile, simt c-am dat toate măștile jos și am ramas doar eu și soarele. Paharul mă invită să intru într-o alta lume: o lume perfectă unde răsăritul de la cinci jumatate reprezintă fericirea, o lume unde liniștea dimineții se asezonează cu o doză de vin alb sec pentru o zi călduroasă de vară.